V-ati intrebat vreodata de ce ceea ce la altii este normal, la noi este, exista - de cele mai multe ori - doar la nivel de speranta, de aspiratie sau, mai rau, nici macar asa?
Eu m-am intrebat de multe ori. Uneori am si gasit raspunsuri. Alteori nu. Recent insa, am mai gasit un raspuns pe care vreau sa-l descriu in randurile urmatoare.
In Franta, intr-o zi, guvernul in frunte cu presedintele Nicolas Sarkozy ii anunta pe francezi ca s-a luat hotararea ca varsta de pensionare sa fie crescuta de la 60 de ani la 62 de ani. Peste doua sau trei zile, Franta e paralizata de peste 400 000 de oameni iesiti in strada sa protesteze (asta in conditiile in care in Franta, orice om al strazii primeste 500euro/luna + aprox. 15 euro pentru mancarea cainelui; sigur ca exista o multime de alte ajutoare sociale).
In Romania, de ani buni, se fura, se minte, se incalca toate legile posibile, constitutia, orice iar noi suntem in stare sa ne adunam doar la festivalurile organizate de primari, cu mici si bere si daca se poate cu "versuri" de genul:
"Pe basescu l-om vota\
Cu toata familia\
Si-l vom pune presedinte\
Ca Basescu nu ne minte\
Ascultati-ma pe mine\
Numa'asa vom trai bine."
Si totusi, la un moment dat, unii se hotarasc sa protesteze. Dar si gestul asta atat de rar devine penibil cand ajungem tot la cantec si la dansul pinguinului.
'Afara ploua.Sa traiti bine!'
